Reactualizat la:

Chiparosul, un arbore nu doar ornamental

Chiparosul, un arbore nu doar ornamental
Proprietatile lui sunt cunoscute inca din antichitate, fiind apreciat pentru frumusetea si capacitatile sale curative. Este citat intr-un text asirian vechi din secolul al XV-lea inainte de Christos. Apare frecvent amintit in farmacopeele antice, valoarea sa fiind recunoscuta si azi, demonstrandu-se stiintific ca este perfect valid pentru tehnologia moderna.

Rectifica

Pe numele sau stiintific Cupressus sempervirens, chiparosul este un arbore monoic (cu flori masculine si feminine separate, dar situate pe aceeasi planta), mereu verde, de dimensiuni moderate, caracterizat prin micile sale frunze triunghiulare, opuse, asemanatoare solzilor, ce raspandesc un puternic miros caracteristic.
Chioparosul are o coama compacta, de culoare verde stralucitor. Fructele sale sunt globuloase, dehiscente (se deschid de la sine cand ajung la maturitate), constituite din capsule cornoase ce devin la maturatie lemnoase: atunci cand se rup, isi elibereaza micile seminte.
Chiparosul este foarte apreciat ca arbore ornamental, fiind plantat atat in gradini cat si ca arbore stradal. Este un conifer ce provine din America de Nord, din Europa mediteraneana, din Africa de Nord si din Asia.

• Expunerea. Chiparosul prefera pozitionarile in zone insorite, pe cat posibil adapstite de ierni prea friguroase si de vanturi puternice. Nu se teme totusi de frig, chiar daca dificil va supravietui intr-o clima prea rigida. Nu suporta nici excesele de poluare.
• Udarea chiparosului este importanta: prefera un teren destul de umed, chiar daca suporta si perioade scurte de seceta. Trebuie udat la cel putin 10-15 zile. Primavara si toamna este oportuna introducerea unei mici cantitati de ingrasamant organic la picioarele pomului.
• Terenul: nu are exigente particulare daca terenul este bine drenat.
• inmultirea chiparosului se face prin seminte primavara, chiar daca aceasta metoda nu este foarte mult utilizata, din cauza cresterii sale lente. Se prefera inmultirea prin butasi: se lasa sa apara radacini intr-un amestec de turba si nisip in parti egale, tinut intr-un loc temperat pentru cel putin doi ani inainte de a fi pozitionat la locul sau definitiv.
• Paraziti si boli. Este dificil ca un chiparos sa fie atacat de boli speciale. Varietatile utilizate recent sunt imune la boala ce a distrus numeroase exemplare in Europa mediteraneana: cancerul chiparosului. Uneori este atins de un gen de paduche-de-frunze, denumit afid de chiparos.
 
• Parti utilizate. in ramurile chiparosului este prezenta o discreta cantitate de flavonoide si o mica cantitate de ulei esential bogat in carburi si derivati oxigenati. Din conurile sale globuloase se obtine o pulbere ce se asuma sub forma de capsule. Din ramuri se obtine uleiul esential, cunoscut ca antiseptic, antispastic si diuretic. Frunzele pot fi utilizate pentru decocturi, utile impotriva tusei.
Hipocrate, „parintele medicinii”, cu patru secole inainte de Christos, utiliza chiparosul pentru a trata infectiile interne si pentru a opri scurgerea sangelui la pacientii cu hemoroizi. Cantitatea de flavonoide prezente in nucile de chiparos poseda o actiune antiinflamatorie foarte utila in cazurile de crize hemoroidale.
Chiparosul este utilizate de obicei pentru tratarea tulburarilor venoase: se trateaza varicele, hemoroizii, picioarele „grele”. Polifenolii, prezenti in cantitati importante, trezesc un mare interes in traratea tulburarilor vasculare. Cresc rezistenta si diminueaza permeabilitatea peretilor vaselor, impiedicand astfel stagnarea sangelui in vasele de la nivelul membrelor inferioare.
Chiparosul mai este indicat in tratamentul crampelor, impotriva durerilor menstruale si in tratarea reumatismului. Un studiu recent a demonstrat ca, asumat sub forma de capsule, chiparosul prezinta o buna actiune asupra simptomelor functionale ale insuficientei venoase, fara a crea efecte secundare.
• Precautie: este recomandat sa fie evitata utilizarea uleiului esential de chiparos de catre persoanele ce sufera de hipertensiune.
• O curiozitate: chinezii au crezut mereu in proprietatile terapeutice ale chiparosului, in antichitate folosindu-se frecvent de ele. Erau utilizate mai ales fuctele sale care, mestecate, serveau la prevenirea nevralgiilor, inflamatiilor si sangerarii gingiilor si a caderii dintilor.

Fii reporter www.agenda.ro! Ai fotografiat sau ai filmat ceva iesit din comun? Trimite pozele si filmele la portal@agenda.ro



Comentarii 0

Vă mulțumim pentru comentariul dumneavoastra. - comentariul va fi verificat de catre un editor si numai in cazul aprobarii va aparea pe site.

 
1000
/1000 caractere ramase

Autentificare



Ti-ai uitat parola?
Inregistrare user nou

Autentificati-va sau adaugati un comentariu pe AGENDA.ro

Autentificati-va pe AGENDA.ro:




Ti-ai uitat parola?

Comentati pe AGENDA.ro:

Completati numele si e-mailul dvs. in casutele de mai sus pentru a putea comenta ca utilizator neinregistrat.

Inregistrare user nou