Marti seara, clubul Porto Arte a fost gazda unui concert cu adevarat extraordinar sustinut de proiectul romano - american Urban Unit, un duo format din Raul Kusak si Liviu Pop, a carui caracterizare stilistica s-ar incadra undeva in multitudinea de „arome“ ale conceptului de jazz. 

Se prea poate ca pentru unii o formula muzicala ce include doi oameni, unul la tobe iar celalalt la clape, sa ridice unele semne de intrebare. In plus, faptul ca se descriu ca fiind o "gasca" ce navigheaza prin jazz-ul clasic, electric, experimental si chiar si happening poate  fi si el putin  ambiguu pentru omul modern caruia mass - media ii serveste produse prefabricate, in cantitati industriale. Cei ce au gustat din portia de Urban Unit de marti seara au fost nevoiti sa exclame Vive le jazz! S-a servit cate putin din toate etichetele atat-de-trendy ca fusion, free, world, blues sau chiar electro. Aluatul a fost insa improvizatia.  

Prima parte a show-ului de marti seara  a fost "de incalzire", marcat probabil si de faptul ca publicul din sala a fost cat se poate de subtirel. Insa dupa opt minutele de pauza s-a declansat un adevarat jihad sonor. Raul Kusak inconjurat de un munte de clape (opt la numar) a jonglat prin armonii scoase parca din serialele science fiction, iar Liviu Pop a indeplinit rolul de "the wicked drummer". Cei doi au reusit sa dozeze cat se poate de echitabil exuberanta oferita de „felia“ oferita de notiunea de experiment cu pasajele clasice. Acest raport ideal dintre traditional si avangarda este fara indoiala unul din atu-urile Urban Unit. Personal am apreciat la maxim episoadele in care Raul Kusak a explorat taramuri diverse, ajungand datorita moog-ului si in zona spatiala a la Giorgio Moroder. Sau mai spre zilele noastre in muzica scandinavica etalata de nume ca Lindstrom sau Prins Thomas, minus beat-urile sintetice. A fost un happening completat cu stilul lui Liviu Pop, un muzician foarte exact si precis, o excursie mirifica in lumea muzicii de mai multe feluri, in care au existat o sumedenie de momente care au generat o savoare aparte, iar cele din categoria „de uitat“ au fost incluse la categoria „neglijabile“.

„Traiesc de vreo 20 de ani in America, si in ultimul timp am venit cu o serie de artisti americani sa cant in Romania. Din primul moment in care am cantat cu Raul ne-am simtit foarte bine. E primul nostru turneu in care iesim din Bucuresti si avem mai multe cantari la rand“, ne-a declarat Liviu Pop care a adaugat ca Urban Unit exprima energia complexa a unui oras. „Traim in zone urbane interesante, ne raportam acestui gen de viata si incercam sa cuprindem energia de oras, buna sau rea. Incercam s-o acceptam,  s-o transmitem intr-o varianta naturala catre public. Ceea ce facem noi nu l-as numi free jazz, e doar improvizatie, cu o baza puternica de groove“, spune el.

Vizavi de starea natiunii, perceptia muzicianului este una aflata undeva la interpatrunderea intre optimism si pesimism. „Exista artisti buni in jazz-ul romanesc. Acum cativa ani am observat cu satisfactie o deschidere, cu locuri tot mai multe in care se canta, scena era intr-un punct bun. In ultimii doi trei ani aceasta miscare s-a restrans. Atentia publicului nu este indreptata spre acest gen. Nu stiu daca mass media are vreo vina. Putinele evenimente care exista la ora actuala in Romania sunt mediatizate. Cred ca publicul nu vrea sa faca efortul de a se deschide spre aceasta muzica. Muzica de jazz este foarte complexa, e improvizatie, are atatea fatete si culori incat practic e o intrepatrundere intre stiluri. Cat exista talent, valoare si oameni deschisi trebuie sa dam sansa si altor stiluri si tendinte. Jazz-ul e o muzica libera revolutionara, de ce sa limitam aceasta tendinta? Conservatorilor le-as transmite sa nu incerce sa critice noile tendinte. Daca mie imi place un parfum, de ce sa il critic pe altul fiindca lui ii place altceva?“, spune Liviu Pop.

Urban Unit va filma un DVD duminica la Bucuresti, cu ocazia unui concert special ce se va desfasura la Teatrul Metropolis si isi descrie muyica drept foarte groovy: „Incercam sa fim foarte melodici sa uitam de partea tehnica a instrumentului si sa servim muzica“, spune Liviu Pop.

Din pacate nu chiar totul a fost de nota zece. Poate parea un lait - motiv "fumat" dar publicul timisorean este unul cat se poate de ciufut. Desi cei zece spectatori ai concertului au valorat "cantitatea lor in aur" - dupa cum au declarat cei doi muzicieni la fata locului - nu putem sa nu ne punem intrebarea de ce s-a ajuns ca intr-un oras considerat odinioara "peste Bucuresti" asemenea manifestari sa fie ignorate de public? Si mai trist este ca nici macar muzicienii timisoreni (cu exceptiile de rigoare!) n-au catadicist sa-si faca aparitia. Un lucru este cert: atunci cand afli ca Urban Unit a avut parte cu cateva zile inainte de spectacole sold - out la Zalau si Oradea iar la Timisoara au venit o mana de oameni, ceva e nelalocul lui.