Gunoi, cersetori, caini vagabonzi, guzgani mai mari decat pisicile, masini parcate chiar langa bancile de odihna, terase care sufoca spatiul universitar. Este vorba despre Complexul studentesc din Timisoara, nu despre vreo cine stie ce suburbie a orasului.
Enumerarea poate continua. Aici, in campusul universitar, studentii stau noua luni pe an. Unii raman peste vara sa munceasca. Mai e o luna pana la inceperea noului an universitar si mizeria din Complexul studentesc nu pare a deranja pe nimeni altcineva decat pe studentii cazati in camine. Desi reprezentantii institutiilor locale sunt revoltati de situatia de aici, nimeni nu face nimic sa schimbe lucrurile.
O simpla plimbare prin acest loc il face pe vizitator sa-si intoarca repede pasii si sa o ia la picior. Complexul studentesc a devenit o zona care pare a nimanui, de parca autoritatile si-au luat mana de pe ea.
Campusul universitar timisorean, loc prin excelenta destinat studentilor, a devenit o zona cosmopolita in care studenti si persoane de toate varstele isi petrec timpul pe terasele si in cluburile de acolo. Mizeria de pe langa tomberoane, molozul adunat langa fiecare constructie in devenire fast-food, copiii care cersesc in fiecare zi la mesele scoase afara, aproape in strada de patronii localurilor, cainii vagabonzi care misuna prin toate cotloanele, chiar si guzgani cat o pisica ce scormonesc in gunoaiele de pe langa tomberoane reprezinta tabloul unui complex care numai studentesc nu e.
„Mi-e frica sa ies seara din camin“
Iulia, studenta in anul IV la Universitatea Politehnica Timisoara este foarte nemultumita de ceea ce se intampla in campusul universitar: „Cateodata mi-e frica sa ies seara din camin, la un suc, de cersetorii care stau pe aici. Fluiera si striga dupa fete, pana cand… cine stie ce se poate intampla“. Nici Andrei nu ofera o imagine mai frumoasa spatiului destinat studentilor. Pentru el, cainii care se plimba in voie prin Complex, unii vagabonzi, altii, rasa de bataie – fara botnita si lesa – ar trebui alungati din campus.
„Seara si noaptea, dupa ce s-au adunat gunoaie pe langa tomberoane, e plin de caini pe aici. Mi-e frica si sa trec pe langa ei“, a spus Andrei. Ioanei, studenta in anul II la Universitatea de Vest din Timisoara, nu-i place faptul ca e plin de terase in Complexul studentesc. „De-abia mai ai loc sa treci pe aleea studentilor de terase. Te sufoaca“, a spus nemultumita Ioana. Vali, si el student la aceeasi universitate are aceeasi nemultumire: „Seara, daca vrei sa iesi la o bere in Complex, toate terasele sunt ocupate. si nu de studenti. E un amalgam aici de te sperie“.
„In realitate trebuie scosi de acolo“
Situatia ii indispune si pe liderii universitatilor cu cele mai multe camine din campusul universitar. Ioan Talpos, rectorul Universitatii de Vest, spune ca a trecut prin Complex chiar zilele trecute si ca intreaga imagine l-a surprins neplacut: „Problema e ca terasele sunt situate pe terenuri private. In realitate ar trebui scosi de acolo“. Si Nicolae Robu, rectorul Universitatii Politehnica este de parere ca ar trebui facut ceva cu toate constructiile din campusul universitar.
Mai mult, el spune ca a propus Primariei sa faca o expropriere: universitatile, impreuna cu autoritatile locale cumpara de la privati terenul pe care se afla terasele si-l transforma in spatii pentru studenti. Adrian Ilin, seful Serviciului de Urbanism Comercial din cadrul Primariei Timisoara a spus ca, intr-adevar, multe dintre terasele construite nu au o autorizatie din partea Primariei si ca, dupa controale, se poate ajunge in instanta. Vestea proasta pentru studentii ce locuiesc in Complex este ca un proces poate dura cel putin doi ani. Ani in care terasele raman.