Blazzaj sade fainut si misto in peisaj

Blazzaj au revenit in forta miercuri seara in clubul Bunker, vestea cantarii sustinute de reprezentantii jazz-ului alb din urbe (sau a soldatilor de funk, mai nou) raspandindu-se generos. Drept urmare, la ora anuntata pe afis o armata de degustatori ai bunataturilor funk rock jazz sip e alocuri hardcore s-au inghesuit in locatia care si-a facut un obicei de a incepe cantarile la ora fixa (aplauze si speram ca gestul va fi urmat si de altii). Locul a fost din nou prea mic pentru o asemenea desfasurare de forte, doar cei din primele randuri avand privilegiul de a avea contact visual cu eroii serii.

Pe plan muzical, Blazzaj a prestat ca de obicei fara cusur, cu slagarele lor cunoscute si piesele noi care deja au prins la fani, cu momente bine dozate de up and down, aplauzele celor prezenti fiind cat se poate de sincere. Show-ul muzicienilor a fost unul echilibrat, cu sound-uri la fix si chiar si cu un pic de mosh-uiala in momentele de hardcore.

Echipa compusa din Horia Crisovan, Tavi Horvath Vita, Lucian Nagy, Petrica Ionutescu, Utu Pascu, Vali Potra a fost completata si cu prestatia solistei Lelia Nicolaiciuc - cea mai proaspata figura a Blazzaj-ilor – care s-a descurcat de minune. Inca o data am asistat la un Blazzaj cat se poate de fainut, cu ingrediente misto.

Problema e ca in randul oamenilor implicate in industria muzicala din Bucuresti – care vrem nu vrem dau tonul – cuvintele de fainut si misto n-au nici o rezonanta, iar Blazzaj-ul nostrum atat de apreciat in randul celor care nu au urechi de tabla n-a prins inca un pestisor care sa ii faca cunoscuti mainstream.