Viitorul irigatiei? Sisteme „cu picatura”

Una dintre cele 7 minuni ale lumii antice este cunoscuta sub denumirea de „Gradinile suspendate ale Semiramidei”. Era vorba de cele sapte terase suprapuse, la 5 metri distanta una peste cealalta, sub forma de scara, pe ale caror straturi de pamant, groase de 3 metri, a fost plantata o vegetatie luxurianta. Terasele erau legate intre ele prin reteaua de plante agatatoare, realizata extrem de decorativ.

Gradinile palatului din Babilon, construit de regele Nabucodonosor, au fost oferite de rege sotiei sale (nu i se cunoaste numele) pentru a avea o preocupare pe perioada lungilor sale absente. Nu se cunoaste cu exactitate nici de ce sunt atribuite legendarei regine a Babilonului, Semiramida, care traise cu mult timp inainte.

Aceste gradini, ce pareau cu adevarat suspendate, sunt unice pe plan arhitectonic, datorita si sistemului ingenios de irigare a plantelor. Intreaga structura a celor 7 terase se sprijinea pe coloane. Din izvoarele aflate la inaltime, apa se scurgea prin mici canale construite pentru a iriga gradina supraetajata, radacinile plantelor fiind astfel in permanenta aprovizionate cu apa. Intreaga gradina era invaluita intr-o atmosfera suficient de umeda pentru ca vegetatia sa creasca din abundenta.

Sistemul ingenios de irigatii din gradina vechiului Babilon era compus din fantani sapate adanc, din canalele principale, din mici lacuri si fantani arteziene, oferind acea racoare incredibila intr-un decor tipic de desert, lipsit de umezeala si deosebit de fierbinte. Pomparea neintrerupta a apei cadea in sarcina sclavilor.

Sumerienii (sau „popor cu fata neagra”) au fost primii mesopotamieni care au initiat irigatiile sistematizate in agricultura. Extrem de creativi,  printre altele, in anii 3500 i. Hr. au construit un sistem de canale si primele orase-cetati din lume.

Ceea ce se stie mai putin este insa ca tocmai irigatiile au fost una dintre cauzele ce au provocat sfarsitul sumerienilor. Ei au cules recolte de grau si orz din abundenta timp de 2.000 de ani datorita apei deviate din fluviu, dar in final, solul a cedat salinizarii cauzate de aevaporarea acesteia. Conform istoricilor, solul a fost otravit de sare si de alte impuritati, cauzand un deficit alimentar ce a contribuit la declinul societatii sumeriene. Iata cum, o utilizare improprie a resurselor hidrice a cauzat prima catastrofa ecologica a omenirii!

Fata de antica Mesopotamie, azi viata mult mai multor oameni de pe Terra depinde de irigatii. Circa 40% din alimentele produse in lume creste pe terenuri irigate artificial, un procent ce trece de 90% fiind specifice tarilelor din Lumii a Treia.

Daca este afectuta corect, irigatia va continua sa joace un rol fundamental in hranirea planetei, dar cum istoria a demonstrat-o, o irigatie incorecta comporta riscuri enorme. Pentru a satisface cererea agriculturii prevazuta pentru 2025, cand populatia mondiala va ajunge la cifra de 8 miliarde, ar trebui sa aiba nevoie de o cantitate de apa egala cu cea anuala a Nilului, inmultita cu 10. Din fericire exista mari posibilitati de ameliorare a calitatii si a productivitatii sistemelor de irigatie. Aceasta cu un dublu obiectiv: reducerea consumului de apa si scaderea costului sistemelor de irigatie.

Sistemul prin picatura se afla pe primul loc al clasificarii irigatiei viitorului. Spre diferenta de sistemele (de acum inaite) primitive ce se afla inca pe campuri, irigatia prin picurare permite distribuirea apei direct la radacina oricarei plante, reducand astfel consumul cu 70%. in plus, din moment ce plantele beneficiaza de un ambient cu o umiditate optima, irigatia prin picurare permite obtinerea unor recolte si mai bogate: pana la 90% mai mult!

Acest sistem, utilizat de agricultori inca din anii ’60 in scopul economiei de apa, a fost extins apoi si in intretinerea plantelor in gradini, parcuri, spatii comerciale. Ritmul lent de picurare a apei permite mentinerea umezelii necesare radacinilor. Exista chiar imporvizatii pentru udarea straturilor de flori in parcurile oraselor si prin gradini: vechile furtunuri de udat au fost prevazute cu orificii din loc in loc, pe unde tasneste apa pentru plantele din jur.

Cele mai noi sisteme sunt cele prin aspersoare de mici dimensiuni ce imprasitie apa pe portiuni diferite de iarba sau flori, unde sistemul de irigatie prin picurare nu este posibil. Superioritatea sistemului prin picurare consta in faptul ca apa este directionata cu precizie spe radacina plantei, cu un consum substantial mai redus decat cel datorat udarii traditionale a plantelor.

Prin microirigatia cu picatura, precisa si lenta, nu se pierde (prin evaporare sau scurgerea apei in zone lipsite de interes) nici cea mai mica cantitate de apa, aceasta fiind absorbita de sol la locul potrivit.

Fii reporter www.agenda.ro! Ai fotografiat sau ai filmat ceva iesit din comun? Trimite pozele si filmele la portal@agenda.ro