Sofranul, cel mai scump condiment din lume

Se stie mai putin ca acea culoare inconfundabila a tunicilor calugarilor buddisti este obtinuta de la stigmatul (partea terminala a pistilului) acestei plante. Romanii utilizau sofranul pe post de parfum, presarandu-l in bai si alte incaperi de mici dimensiuni. in Evul Mediu era utilizat in bucataria pretentioasa a nobililor, tocmai datorita faptului ca era considerat simbolul bogatiei din cauza costului sau foarte ridicat.
Se presupune ca sofranul este originar din insula Creta (denumit „krokos”), dar unele documente amintesc de sumerienii care il utilizau acum 5000 de ani. Grecii si arabii foloseau sofranul si pe post de puternic afrodisiac.  Azi este cultivat din Spania pana in India, aceste doua tari fiind si cele mai mari producatoare de sofran, adica 80% din productia totala mondiala, care ajunge la 300 t pe an.

Sofranul se vinde ca planta medicinala, mai ales sub forma de flori uscate, dar si sub forma de pulbere (destul de riscanta privind calitatea). Deoarece valoros este doar pistilul florii, recoltarea se face manual, necesitand mult timp, concentrare si atentie, motiv ce contribuie la pretul sau foarte ridicat.
Aroma sofranului, inconfundabila, este usor picanta, dulce-amaruie, planta fiind utilizata atat pentru a colora mancarea (in galben sau portocaliu) cat si pentru parfumul sau usor hipnotic. Se adauga la mancarurile de orez, supe (in special de pasare), budinci, paste fainoase cu sosuri rafinate, preparate de peste. Foarte importanta este cantitatea condimentului presarat peste mancare: doar o priza (de 0,20 g) de flori uscate. Daca se consuma o cantitate mai mare, condimentul devine nociv, creand tulburari importante de comportament.

Sofranul se prezinta cu un bulb carnos, frunze lungi si subtiri si flori ale caror culoare variaza de la mov deschis la violet purpuriu. Planta creste la o inaltime medie de 10 cm, fiind foarte usor de cultivat in ghivece. Florile, o data deschise, nu se mai inchid de tot. Florile nu produc seminte, planta inmultindu-se prin bulbi.
Anotimpul cel mai potrivit pentru plantarea bulbului este primavara, in timp ce inflorirea si recoltarea filamentelor se efectueaza intre lunile octombrie si noembrie. Un bulb adaptat pentru a fi plantat are, mai mult sau mai putin, marimea unui catel de usturoi.
Terenul propice pentru cultivarea acestei micute plante este argilos sau silicos, fiind obligatorie efectuarea unui bun drenaj.

Sofranul nu se teme de frig, dar iubeste soarele si nu se dezvolta bine in zone umede si umbroase.
Un an dupa plantare bublul trebuie sa fie extras din pamant pentru a fi eliberat de bulbii laterali ce s-au format si care pot, la randul lor, sa fie plantati direct in pamant.
Florile, din care se obtine pretiosul stigmat, se culeg in primele ore ale diminetii sau seara, cand sunt putin mai inchise. Se extrag manual cele trei filamente din interiorul florii, cu mare atentie si delicatete: doar unul dintre cele trei stigmate este cel bun, celelalte doua sunt denumite „feminine”, fiind total lipsite de gust si parfum.
Inainte de a fi utilizate, stigmatele trebuie uscate la soare sau intr-un cuptor. Pentru a obtine 1 Kg de sofran  trebuie adunate peste 150.000 de flori, de pe o suprafata de cultivare ce ajunge la 2 Km patrati. Suficiente motive pentru ca acest  condiment sa fie atat de scump.

Sofranul este si un medicament, ale carui proprietati terapeutice au fost cunoscute inca din antichitate. Efectele sale sunt apreciate si astazi in medicina moderna: consumul alimentar cu sofran actioneaza benefic asupra inimii, a aparatului respirator, este un antioxidant natural, contracarand formarea tumorilor.  Are proprietati anitinflamatorii (tincturi), fiind si un bun digestiv. Mai este utilizat si impotriva impotentei si sterilitatii. Important este sa fie utilizat cu mare atentie, in cantitati minimale.

Fii reporter www.agenda.ro! Ai fotografiat sau ai filmat ceva iesit din comun? Trimite pozele si filmele la portal@agenda.ro