Implant For Denial - Otheroot

Texte misto, productie asijderea (curata si profi), produs de marketing realizat la standarde occidentale. Cam acestea ar fi atu-urile dublului disc Implant For Denial, Otheroot, lansat printr-un conert cat se poate de fierbinte zilele trecute in Setup Venue din oras si care urmeaza sa fie dus si-n tari aflate la vest de noi. Un alt plus ar fi tenacitatea cu care trupa timisoreana isi urmareste scopul: acela de a fi un nume de referinta in hardcore-ul romanesc. Din toate timpurile, am putea adauga, fiindca putine trupe de pe la noi au reusit sa reziste in aceasta bransa care are parte de propte cat se poate de tari din partea industriei muzicale de pe la noi, asa cum este ea.

Avand 14 ani de cantari in spate, Implantii au o sumedenie de fani in orasul nostru. Alaturi de pustii care acum invata textele lor si fac mosh la concerte simtindu-se foarte bine in ipostaza de a brava in fata prietenilor, baietii au si fani din categoria old boys, familisti care chiar daca au descoperit intre timp si alte nuante ale muzicii sunt alaturi de ei. Un lucru cat se poate de respectabil!

Evident iti trebuie un curaj deosebit sa vii in fata publicului cu doua discuri. Care de fapt este unul singur, in doua variante: romana si engleza. Cu ajutorul lui nea Google va pot spune ca in prezentarea acestui produs site-urile germane accentueaza faptul ca baietii suna a Korn, Sepultura sau Linkin Park. „Plus cateva influente nedeclarate“. Deci avem o rumanische band care printre altele tinteste piata de afara.

“Otheroot” reprezinta de fapt versiunea internationala a celui mai recent album al formatiei, “Monolith”, aparut acum doi ani, tot intr-un ambalaj “meserias”.Versiunile noi, in limba engleza a pieselor de pe “Monolith” sunt grupate sub eticehta Other, iar celalalt CD este Root. Evident, in romana. Cunoscand piesele cu pricina de atata timp, e putin deplasat sa le detailam. Au fost disecate cu destule ocazii. „Englezismele“ – piesele de pe discul Other - suna binisor la prima ascultare, dar ramane de vazut daca acestea vor reusi sa agate atentia hardcore-istilor de dincolo. Din pacate, excelenta prezentare a acestui produs nu contine textele traduse in engleza, acesta fiind un minus pregnant. Se stie ca baietii si-au castigat binemeritata faima (si)  datorita textelor de genul „Dovada minciunii, mizeria din noi/Pe frunti incruntate/Sub masca de vise cadavre d-eroi/Pacata uitate /Esti bine venit, aici ai sa mori/Traieste in ura si da-mi fiori“. Neavand traducerea nu putem sti daca Mirela Iacob (care a avut sarcina de a “englezi” versuri de genul celui prezentat anterior) a facut treaba buna au ba. Dealtfel acest fapt nici nu e relevant, conteaza impresia celor care vor asculta aceste piese peste mari si tari.

Daca Implantii ar fi abandonat vreodata in istoria lor de 14 ani ideea textelor stil Rage against the Machine cu siguranta puteau deveni un nume aflat pe buzele tuturor rockerilor. Asa si-au creat un statut de legenda in felia hardcore, ajutati – ma vad nevoit sa ma repet – de textele pline de  referiri la “lupta cu sistemul. Intocmai ca la Parazitii – dar evident abordand alte teme - textele lor sunt pline de talc si “au lipici”. Dealtfel in trecut baietii au avut intentia de a face un featuring cu Cheloo de la Parazitii, care din motive neelucidate nu s-a mai materializat.

Implantii ar fi meritat aceasta sansa mai demultisor. Poate cu ajutorul lui Andreas Schneider – cel care a avut curajul de a exporta Implantii – muzica timisoreana poate ajunge sa fie cunoscuta si peste hotare. Categoric, daca experimentul Implant va reusi, vor urma si alte formatii din oras. De mentionat mai este faptul ca patru dintre cei sase componenti actuali ai trupei sunt in gasca inca de la inceputuri. Adica vocile Octavian Horvath (Vita) si Ovidiu Takacs (Bulbuc), chitaristul Valentin Popescu (Freaky) si bateristul Adrian Iacob (Tzeava). Chitaristul Razvan Nicov (Meshu), care s-a alaturat inainte de “Monolith”, si basistul Stefan Czifrak (Pista), care de anul trecut il inlocuieste pe Gabriel Papay (Pupilu) completeaza echipajul.

Se prea poate ca daca IPR ar fi sansa de a iesi la o casa de discuri din “afara“, undeva in anii 90, impactul acestui disc ar fi fost altul. Exista si tabara carcotasilor: cea care stramba nitel din nas exclamand fie ca piesele-s la fel, fie ca hardcore-ul din 2009 are alte valente “afara”. Oricat adevar ar salaslui in spusele criticilor sau a fanilor, Otheroot seamana cu un cub Rubik. Care pentru unii poate fi interesant, pentru altii o pierdere de timp. Rubik-ul va fi rezolvat doar odata cu trecerea timpului. Baietii l-au creat, urmeaza reactiile.

Produsul realizat ca la „buche“ (ca la carte, caci a fost finisat in Germania). are un artwork profi (gratie lui Tzutzu) si este fara indoiala ambalat asa cum ar trebui sa arate si alte produse romanesti care se vor competitive in tarile din Apus. Categoric nu e pentru urechile “radio – friendly” de pe la noi si nici pentru nostalgicii care asteapta ca o trupa sa sune ca-n vremurile cand The Who faceau legea-n muzica. E pentru iubitorii de hardcore si nu poate lipsi din colectia acestora, chiar daca 60 de lei nu e o suma tocmai de lepadat in vremurile noastre. Ramane de vazut daca amatorii acestui stil vor fi dispusi sa plateasca 9,45 lire sterline pentru acest dublu – disc (suma care reprezinta pretul acestuia daca este comandat de pe site-urile de specialitate de dincolo, dupa data de 27 noiembrie).

Cui se adreseaza IPR? Errr, scuze…IFD? Ne lamureste tocmai piesa lor IPR Gherila: „Noi nu cantam pentru vacanta/ Suntem trupe de harta/ Cantam hardcore pentru/ Cei ce vor altceva/ Decat trupe de décor“.

Fii reporter www.agenda.ro! Ai fotografiat sau ai filmat ceva iesit din comun? Trimite pozele si filmele la portal@agenda.ro