Au trecut 20 de ani de la moartea unui brand: Lastunul

Nu e carte ca Shogun-ul si masina ca Lastunul

Cu aproape 25 de ani in urma, timisorenii care traversau Piata Operei asistau la o imagine ciudata nu prin ea însasi - coada la carne, lapte si, in general, la orice, fiind de ani buni de domeniul unei triste normalitati -, ci prin locul unde serpuia: în faţa librariei „Mihai Eminescu”. Nu era batranică pe o rază de 100 de metri care sa nu se opreasca si sa puna aceeasi intrebare - „Da’ aici ce se da, maica?” - in speranta ca va mai prinde un litru, kilogram, punga, cutie sau bucata din misteriosul produs. Raspunsul, unul foarte concis, venea, insa, intr-un limbaj cu totul incriptat pentru babutele curioasele: „Shogun”. După care cel abordat le risipea nedumerirea explicand la fel de scurt: „O carte”.

De la romanul lui James Clavell avea sa apara o butada celebra: Nu e carte ca Shogun-ul si masina ca Lastunul. Cum a ajuns numele celei mai mici specii de randunica sa fie alaturat, fie si ironic, Shogun-ului? De vina era o directiva a lui Ceausescu de-acum 30 de ani, care impunea crearea unui automobil de mic litraj, de productie 100% romaneasca.

La-nceput a fost Egreta

Cel mai iubit fiu al tarii ii adunase la Institutul National de Motoare Termice pe cei mai mari specialisti romani din industria usoară si de automobile si le-a cerut să conceapa autovehiculul ideal, economic si performant. Economia era, mai ales, cuvantul de ordine. Ceausescu ceruse ca bordul noii masini sa fie făcut din lemn, ca si scaunele, dealtfel. Constructorii aveau voie, eventual, sa le foloseasca pe cele de tramvai. Au iesit, pana la urma, scaune tapitate. Cu vinilin, desigur, pentru ca o tapiterie de piele ar fi costat mai mult decat toata masina. Si mochetele i-au parut cam paguboase Marelui Conducator, cu grosimea lor de 3 mm. Ca urmare, s-a cerut subtierea lor la jumatate. Totul trebuia terminat, in 1980, ca multe alte realizari ale Epocii de Aur, pana la data de 23 August.

Prima varianta a masinii a fost numita Egreta si era ceva mai colturoasa decat Lastunul. Un model imbunatatit a fost prezentat de Ziua Republicii, pe 30 Decembrie. Atunci a facut Ceausescu prima si ultima lui plimbare cu un autoturism de mic litraj romanesc. Dupa alte testari si imbunatatiri, prototipul a fost definitivat în 1984. Fabricatia in serie a inceput in 1986 la Timisoara, pe structura Fabricii “Tehnometal”, care la vremea aceea producea baterii de custi pentru gaini si pentru iepuri, si diferite obiecte de uz casnic.

Primul proiect timisorean

Un proiect al masinii de mic litraj cerute de Ceausescu fusese facut insa mai demult la Timisoara. Ideea celor de la Tehnometal - maistrul mecanic Ioan Bia si seful tinichigeriei, Gheorghe Farago - era simplu: o Dacie 1300 break taiata in doua, dupa care se suda spatele de puntea din faţă. Masinile se prezentau chiar intr-un colorit divers, existand trei tipuri de vopsea metalizata, adusa din fosta Iugoslavie. In 1982, cu prilejul vizitei prezidentiale la Timisoara, cele trei vehicule au fost duse la resedinta de pe bulevardul C.D. Loga, actualul Hotel International.

Lui Ceausescu i-au placut si a intrebat cat cantareste masina, si cat consuma la suta de kilometri. Inginerul-sef Zavadzky, viitorul coordonator al productiei s-a blocat: nimeni n-avea habar de greutatea masinii sau de consumul exact. Cu mai multa prezenta de spirit, mecanicul-sef Bia a salvat situatia, improvizand pe loc: masina cantarea 800 de kilograme si consumul era cel al unei Dacii 1300, de la care de fapt avea motorul.
“Trebuie sa fie mai usoara, tovarasi. Cu 100 de kg mai usoara. Si trebuie redus consumul de carburant”,  isi amintesc cei de atunci indicatiile pretioase pe care le-a prezentat imediat Ceausescu.

Inainte de plecarea din Timisoara, multiubitul conducator a cerut ca cele trei masini sa fie duse la Sala Palatului, la Bucuresti, ca sa fie vazute de membrii Comitetului Central al PCR. Prototipul celor de la Tehnometal n-avea sa fie insa dezvoltat niciodata.

“Bolidul” de 600 kg

Productia Egretei, rebotezata Lastun, a inceput in fabrica, redenumita si ea, Intreprinderea de Autoturisme Timisoara. “Ne era si frica de ce s-ar fi intamplat daca nu faceam masina” spune fostul sef al atelierului mecanic, Ionel Bungau. Am reusit sa o facem pentru ca aveam meseriasi buni si ne-a ajutat mult si Constantin Stroe, actualul vicepresedinte de la Automobile Dacia, un om care stia cum se construieste o masina”.

Primul motor montat pe Lastun avea 499 cc, 22,5 CP şi un consum de 3,3 l/100 km. Era un motor tip Boxer de la Oltcit si injumatatit la doi cilindri, racit tot cu aer de o turbosuflanta. Carburatorul Carfil era preluat de la Dacia 1300 iar pompa, spre deosebire de celelalte masini produse in Romania, era una electrica.

Conceptul prevedea un autoturism economic pentru transportul urban cu o capacitate maximă de 2 + 2 persoane (2 adulti si 2 copii) si o viteza de 70km/h. E vorba de viteza economica, deoarece in caracteristicile tehnice ale masinii scria, negru pe alb, ca viteza maxima este de 106 km/ora. Masina, conform “indicatiilor”, era usoara – 590 kg – si avea un rezervor de benzina de 22 l.

Pe 26 ianuarie 1988, ziua de nastere a lui Ceausescu, Dacia 500 Lastun era scoasa la vanzare.  Sotia “sarbatoritului” daduse indicatii sa fie asamblata o caroserie de poliester armat cu fibra de sticla, dornica sa dovedeasca potenta industriei chimice romanesti pe care o pastorea indeaproape. Esecurile succesive ale inginerilor au convins-o sa aprobe caroseria din metal, tabla fiind insa, din aceleasi ratiuni economice, extrem de subtire. Restul era fabricat din rasini sintetice, rezistente la coroziune.

O jumatate de Dacie

“S-ar fi putut realiza o masina de mic litraj fiabila, afirma Sorin Popovici, pe atunci contabil-sef la Intreprinderea de Autoturisme Timisoara, daca Ceausescu n-ar fi insistat atat de mult pe reducerea drastica a costurilor”. Iniţial, pretul ar fi trebuit sa fie de 28 000 de lei. Insa doar piesele, care se fabricau la diverse fabrici din tara si trebuiau apoi transportate la Timisoara faceau mai mult. La aceasta se adaugau costurile de productie, salariile, curentul electric etc.

“Lunar ni se cereau raportari către Bucureşti si existau securisti care supervizau productia la Timisoara. Trebuia sa umflam cifrele, cate maşini s-au produs si cate s-au vandut. Norocul nostru a fost cu Dascalescu (pe atunci prim-ministru al României Socialiste), care ne-a dat o derogare scrisa, valabila pana in martie 1990, prin care puteam vinde masina cu 38.000 de lei”. Adica pretul unei jumatati de Dacia 1300.

Raportarile exagerate fac aproape imposibila astazi identificarea numarului de exemplare in care s-a produs Lastunul si cate din ele s-au vandut efectiv. Unele surse crediteaza intreprinderea din Timisoara cu 5 783 de automobile fabricate, altele dau ca cifra corecta 6.532,  dar nu stie nimeni exact cate dintre ele au fost cumparate.

Lastunul cu mitraliera

Au existat trei modele ale mini-ului din Banat. Cel clasic, cu 3 usi, a avut si o varianta cu caroserie alungita, expusa in 1989 si la Targul International Bucuresti - TIB. Autoturismul putea transporta patru persoane in conditii de confort sporite, pastrand un spatiu si pentru bagaje. Un alt model era cel decapotat, care – nu e niciogluma - a fost la un pas sa devina masina de lupta.

Mic, usor de parasutat in zonele de conflict, Lastunul parea Ministerului Apararii ideal pentru transportul munitiei si al ranitilor. Mai mult decat atat, era vazut ca o excelenta masina a comandantului de regiment, dotata cu statie radio si o mitraliera. Pana la urma, insa, produsul a avut intrebuintari mult mai pacifiste, culminand cu cele de dupa Revolutie, cand unele masini au ajuns sa fie folosite drept cusca pentru iepuri.

Exista si proprietari de Lastun mult mai orgoliosi, mandri ca detin si astazi una din emblemele trecutului. Se estimeaza ca, la nivel national, circa 100 de masini mai sunt inca functionale. Abordati pe tema, lucratorii Serviciului Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Timis au comunicat, ei insisi surprinsi, ca in scriptele lor figureaza 48 de Dacia 500 cu certificat de inmatriculare valabil.

Fii reporter www.agenda.ro! Ai fotografiat sau ai filmat ceva iesit din comun? Trimite pozele si filmele la portal@agenda.ro