Toxina botulinica – prieten sau dusman?

Doza letala de toxina botulinica, atunci cand este ingerata din conserve sau mezeluri contaminate, este de numai 0,005 micrograme pe kilogram-corp. Ea produce rapid o paralizie a musculaturii, incepand cu paralizia muschilor fetei. In cazurile grave de botulism (intoxicatie botulinica) se produce paralizia musculaturii respiratorii si survine moartea.

Toxina botulinica a fost descrisa pentru prima data la inceputul secolului XIX de medicul si poetul german Justinus Kerner, care a numit-o ”otrava carnatilor”, stiut fiind ca bacteria Clostridium botulinum, care produce toxina, se gaseste adeseori in mezeluri preparate neadecvat. (In latina, botulum inseamna carnat.) Toxina purificata a fost obtinuta pentru prima data in 1929, iar proprietatea sa de a bloca transmiterea neuromusculara a fost identificata abia in anul 1949. La sfarsitul anilor 1960, Alan Scott, un oftalmolog din San Francisco, a inceput sa experimenteze folosirea toxinei botulinice pentru a trata strabismul (privirea crucis) si blefarospasmul (contractura spastica, involuntara a pleoapelor), tratamente intrate in uzul curent la inceputul anilor 1980. Efectul benefic al toxinei botulinice dureaza 4-6 luni, asa ca injectiile trebuiau repetate de 2-3 ori pe an.

Mult mai ”celebru” este efectul toxinei botulinice asupra ridurilor, efect documentat pentru prima data de un chirurg plastician din Sacramento, California, pe nume Richard Clark, in anul 1989. Astazi, injectarea de Botox pentru netezirea ridurilor fetei (prin paralizia musculaturii faciale) este una din cele mai solicitate proceduri de chirurgie plastica.

In afara de tratamentul strabismului si blefarospasmului, efectul toxinei botulinice de a dizolva spasmul muscular este folosit azi in tratamentul a numeroase afectiuni spastice sau distonice: torticolisul (contractura dureroasa a muschilor gatului, asa-numitul ”gat de lup”), acalazia (insuficienta relaxare a sfincterului esofagian inferior, ceea ce duce la dificultati in inghitire, regurgitarea alimentelor si dureri toracice), distonii focale care afecteaza membrele (de exemplu, violonisti care sufera de contracturi musculare la nivelul mainilor si din aceasta cauza nu mai pot canta la vioara, decat dupa tratamentul cu Botox), fata sau corzile vocale.

Injectiile cu Botox mai sunt folosite si pentru tratamentul hiperhidrozei axilare (transpiratia excesiva sub brat), a salivatiei in exces, a incontinentei urinare datorate unei vezici urinare hiperactive, a durerilor de cap si migrenelor.