Intrari in oras ingropate in indiferenta

Daca vii dinspre Deta, respectiv Resita, nu stii exact cand ai intrat in Timisoara. Undeva, pe marginea drumului, exista un indicator destul de greu vizibil, in apropierea unor boscheti, care acum sunt inofensivi, dar cand vor inverzi vor concura cu amintitul indicator. Urmeaza apoi diverse unitati industriale, care arata ca orasul este in dezvoltare, numai ca intre ele exista terenuri virane pline de mizerii, care iti tempereaza elanul admirativ. Dupa cel mult doi kilometri, iti iese in fata o noua inscriptie cu Timisoara, de data aceasta una mare,  catarata pe conductele care traverseaza pe sus soseaua, flancata de tone de reclame. Ramasa acolo dinainte de 1989, este intr-un albastru spalacit care prefigureaza, probabil, o situatie la fel de albastra. Daca iti cad ochii pe ea, bine, daca nu, ramai din goana masinii cu impresia ca ai ajuns intr-un oras cu nume... de materiale sintetice.

Intrarea dinspre Lugoj pare ceva mai ingrijita si mai curata. In aceasta parte se afla si drumul spre aeroport. Numai ca cei care nu stiu exact pe unde trebuie sa o ia, respectiv pe un drum lateral, risca sa treaca tot inainte, pentru ca indicatorul cu aeroportul este unul mic si prost plasat. O tablita amplasata intr-o curba, sub un pom, care vara o acopera, si printre niste panouri publicitare imense. Inscriptia cu aeroportul ar putea fi pusa pe unul dintre panourile mari care zac ruginite si rasturnate pe marginea drumului. In acest fel s-ar rezolva atat aspectul util al indicatorului, cat si cel estetic al locului. Iar odata intrat in oras ai o alta problema: aceea a orientarii, pentru ca in afara de o duzina de sageti care te indruma spre centru sau spre mall altele nu prea sunt.