Of-uri de la un liceu din sud-vest

Am încercat să-l pun la persoana a treia. Mi-am dat seama că e imposibil. Aşa că vi-l trimit aşa cum l-am conceput iniţial, pentru că simt că doar aşa are ceva de transmis pentru potenţialul cititor. Îmi recunosc şi doresc, dacă se poate, iubite cititor, să-mi scuzaţi acest ineluctabil subiectivism.

Am ales în anul 2006 să particip la concursul pentru ocuparea funcţiei de director adjunct ca urmare a faptului că nu am mai suportat dictatura mediocrităţii. Nu am avut de ales între P.D. şi P.N.L., ca urmare a faptului că directorul era membru P.N.L. Aşa că, înarmat cu susţinerea politică a P.D. – ului, am câştigat funcţia urmărită. Sunt profesor titular din anul 1998 la Grupul Şcolar Agricol Oraviţa pe catedra de protecţia mediului, am gradul didactic I şi 12 ani vechime neîntreruptă în învăţământ.

Pe parcursul celor 4 ani de mandat am avut ce învăţa. De la adoptarea diverselor tipuri de management şi până la operarea celor mai „ciudate” programe informatice. Cel mai bine a fost totuşi pe vremea guvernării P.N.L., susţinută din umbră de P.S.D. Am avut experienţe deosebite legate de participarea la simpozioane, conferinţe, stagii de formare ş.a.m.d.

Şcoala noastră a intrat în proces de reabilitare prin faptul că a fost aleasă ca loc de construcţie al unui campus şcolar. Meritul acceptării şcolii noastre în acest proiect îl au, în ordine ierarhică, domnul ministru Mihail HĂRDĂU (fost ministru al educaţiei şi cercetării în guvernul Tăriceanu, în perioada 10 noiembrie 2005 – 5 aprilie 2007), domnul inspector şcolar general Gheorghe MAGAS (a ocupat această funcţie în anul 2007, când s-au aprobat aceste campusuri) şi domnul inspector şcolar de specialitate Ion CHIOSA (aflat şi actual în aceeaşi funcţie). Dacă nu s-ar fi aprobat acest proiect, probabil că viitorul instituţiei noastre s-ar fi aflat în sfera insecurităţii.

Până aici am surprins doar aspectele pozitive. De aici înainte, trecem spre partea oneroasă a afacerii, ca urmare a faptului că, prin deschiderea şantierului, s-au distrus foarte multe lucruri: baza materială, formată din puţinele dar foarte utilele aparate mecanice, fostele laboratoare de fizică, chimie şi biologie, perdelele de pomi fructiferi aflate în curtea instituţiei, unicul teren de tenis de câmp pe zgură care mai funcţiona cu succes în micul nostru burg bănăţean. Însă cel mai rău lucru ce s-a petrecut datorită începerii acestui proiect cred că a fost începutul distrugerii relaţiilor dintre oameni. Insecuritatea, lipsa dialogului, „tăierile din salarii”, slaba educaţie şi angajamentul reţinut al profesorilor debutanţi, impostura, toate duc la subminarea puţinei culturi organizaţionale care mai susţine, în mică măsură, relaţiile interumane.

Toate acestea le-am simţit tot mai acut în ultimul an de mandat (2010). Colega directoare, pe care eu am propus-o pentru funcţia de director plin în anul 2009 mi-a spus pe faţă că urmăreşte ca eu să nu candidez pentru această funcţie la următorul posibil concurs şi că a acceptat delegaţia doar în urma „cântăririi” intereselor materiale personale. În plus, relaţia mea cu domnul primar, care a fost în prima perioadă a mandatului meu excelentă, s-a degradat pe zi ce trece, aşa că încet, încet, m-am consolat cu ideea că nu mai sunt „politically corect”.

În ultima săptămână de mandat, am primit un telefon „de sus” care îmi transmitea mesajul: nu mai eşti dorit, lumea s-a săturat de prea multele informaţii oferite pe şleau (e drept, eu nu prea pot să mint, spun în faţă oricui cam tot ce gândesc). Pot afirma că, din punct de vedere profesional nimeni nu mi-a făcut vreo critică deosebită, chiar am fost lăudat de multe ori (de exemplu, în plină şedinţă cu directorii la Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş-Severin, am fost nominalizat ca fiind autorul celor mai frumoase diplome de absolvire şi cu cele mai puţine greşeli).

Ca realizare personală maximă a fost câştigarea primului proiect Leonardo da Vinci L.L.P. pentru oraşul nostru, în valoare iniţială de 65 000 de euro, ce se va desfăşura în anul 2011 (20 de elevi de la liceul nostru vor merge să facă practica de specialitate la firme de profil din Portugalia). Am ştiut instinctiv că părăsirea biroului directorial va fi cel mai mare stress de până acum din viaţa mea. Dar n-am crezut că voi ajunge la Spitalul de Urgenţă.

După o lună de şcoală (ianuarie 2011) şi săptămâna de vacanţă de după, am fost nevoit să fac o excursie obligatorie la acest „hotel” care are rol de regenerator vital. Experienţa aceasta m-a schimbat definitiv. Am devenit un alt om. Am înţeles că tot ceea ce era rău în mine provenea din ura pe care o aveam acumulată în creier. O dată cu eliminarea acesteia, am înţeles că eram pe calea cea bună.

În timpul spitalizării am avut o revelaţie: mi s-au arătat 3 drumuri, pornind din aceeaşi intersecţie, 3 căi de cunoaştere avansată a realităţii: pe unul era moartea, pe altul era nebunia, iar pe ultimul viaţa. Liberul arbitru se manifesta în viaţa mea ca niciodată până acum. Fetiţa mea de 11 luni mă aştepta acasă şi-mi transmitea telepatic bucuria revederii şi plăcerea vieţii. Evident, am ales viaţa ! DUMNEAVOASTRĂ, DOMNULE MINISTRU FUNERIU PETRU – DANIEL, AŢI AVUT VREODATĂ VREO REVELAŢIE ? MĂCAR LEGATĂ DE DOMENIUL PE CARE ÎL CONDUCEŢI ?

Prof. Daniel – Ionuţ BOGDAN Grupul Şcolar Agricol Oraviţa Judeţul Caraş – Severin bogdandaniel2001@yahoo.com 0746 – 041818