Senzational 3

Pagină realizată de LUCIAN SAVA
 

Cel mai întins manej hipic din ţară este la Timişoara

Pentru Laurenţiu Covaci a fost înfiinţată specializarea Hipism; acum, el este cel mai tânăr antrenor ecvestru bănăţean

„Un milion de dolari“. Aşa se numeşte competiţia cu cea mai mare audienţă hipică din Australia. Un călăreţ profesionist, care se antrenează un an, poate câştiga un milion de dolari după o cursă de doar cinci minute. Singurul român care s-a apropiat de această performanţă este Radu Ilioi.  Românului îi calcă pe urme în sportul călare bănăţeanul Laurenţiu Covaci.
 
 

 Singura arenă hipică destinată competiţiilor ecvestre şi, totodată, cea mai mare ca dimensiune din România este Manejul de pe Calea Dorobanţilor nr. 61 din Timişoara. Zi de zi, aici sunt pregătiţi pentru performanţă treizeci de cai de rasă, dintre care cinci sunt declaraţi potenţiali campioni. La Herghelia de la Izvin, căreia Manejul timişorean îi este arondat, sunt nu mai puţin de trei sute cincizeci de cai, marea lor majoritate din rasele pur-sânge englezesc, nonius (rasă autohtonă), ardenez, pur-sânge arab, lipiţan şi ponei. Din încrucişarea atentă a câtorva dintre aceste rase a rezultat rasa „calul de sport românesc“, care, de un an, nu se mai produce la Izvin, herghelia specializându-se pe creşterea raselor pure nonius, ardenez şi pur-sânge englezesc. Cincisprezece dintre caii de la Manej sunt competiţionali pe plan intern la campionatele naţionale de dresaj şi obstacole. Cele două puncte hipice importante ale Timişoarei, Manejul şi Herghelia Izvin, au cunoscut o adevărată revitalizare, o dată cu atragerea lui Laurenţiu Covaci ca antrenor principal. 
C.V. de performer
 Absolvent al Colegiului Naţional Bănăţean şi student în an terminal la specializarea Hipism, înfiinţată special pentru el de Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, Laurenţiu Covaci este cel mai tânăr antrenor hipic din Banat. Primii paşi în călărie îi făcea în 1987, la vârsta de 6 ani, la Clubul Sportiv timişorean „Agronomia“. De atunci au trecut cincisprezece ani, timp în care a obţinut peste cincizeci de trofee la diferite competiţii hipice. Campion naţional, proba de tineret, a devenit în 1998, participând la Finala Naţională de Tineret şi Seniori de la Craiova. Un an mai târziu, cucereşte locul I la Cupa României şi la Cupa Federaţiei Ecvestre Române. În octombrie 1999, la Sibiu, devine vice-campion naţional, titlu care, adăugat celor peste douăzeci obţinute în acel an, îl propulsează pe Laurenţiu pe locul VI în clasamentul general de seniori al României pe anul 1999. În acelaşi an, a fost selecţionat pentru Cupa Mondială „Samsung“, Campionatele Balcanice şi Campionatele Europene de călărie. Motive financiare au făcut ca România să nu participe la aceste competiţii. Caii care i-au fost tot timpul aproape se numesc Atac, Harman, Janet de Jamaica, El Beduin, Libertin şi Glob.
Pietre funerare
 Pentru că au fost destoinici şi s-au remarcat în timpul vieţii, doi dintre caii de la Herghelia Izvin au parte de un tratament deosebit şi după moarte. În faţa unui grajd stau ca amintire două lespezi funerare sub care sunt îngropate osemintele Zeiţei, iapa campioană naţională, şi ale armăsarului care a dat cel mai mare număr de mânji din istoria hergheliei Izvin. Armăsarul era un exemplar de frunte al rasei pure nonius şi, ca toţi caii din această rasă, numele lui e un număr, în funcţie de câte progenituri a lăsat în urma sa. Herghelia de la Izvin este a doua din Europa ca grad de puritate a rasei nonius. Campionul la producţia de mânji de la Izvin şi iapa Zeiţa sunt singurii cai-campioni cu pietre funerare, cel puţin din Banat.
Black Beauty 
e mit
 „Pentru sportiv, calul e aparat de câştigat concursuri. Ca o maşină de formula 1. Nu e chiar aşa cum se zice, că te simte numai pe tine, ca stăpân. Un cal sportiv reacţionează la fel la aceeaşi comandă dată de doi călăreţi diferiţi. Toată pregătirea calului e pe bază de reflexe necondiţionate“, ne demontează antrenorul Laurenţiu Covaci mitul despre animalul blând, dar precoce, gen personajul principal al filmului american „Black Beauty“. Unui cal trebuie să-i dai mâncare de trei ori pe zi: ovăz şi fân sau lucernă. Periodic, îi administrezi şi vitamine. De îngrijirea sa se ocupă un angajat al manejului, în paranteză fie spus, îngrijirea poate atinge şi 4 000 de dolari pe an pentru un cal de performanţă. „Sportivul, ca să domine un cal, trebuie să-i insufle încredere. Într-un fel, calul e păcălit ca să asculte“.
În hipic top
 Cele mai mari performanţe în sportul-călare mondial le-au obţinut germanul Ludger Berbaum, campion mondial, şi brazilianul Rodrigo Posoa, în vârstă de 27 de ani, cel mai tânăr campion mondial la călărie. În România, primul sportiv hipic recunoscut  pe plan mondial a fost Radu Ilioi. El e singurul român calificat de două ori la finala Campionatului Mondial „Samsung“, etape la care, din lipsă de bani, nu a putut participa şi concura pentru un eventual titlu de campion mondial. De exemplu, l-ar fi costat cel puţin 10 000 de dolari să participe în S.U.A., la C.M. „Samsung“. Transportul armăsarului său Agresor trebuia să fie făcut cu avionul, iar un paşaport al calului ar fi costat şi el destul de mult.
Ţinte
 Aproximativ douăzeci de competiţii au fost susţinute pe Manejul din Timişoara, de la inaugurare, din 1988. Lungimea arenei e de 70 de metri şi lăţimea, de 30 de metri. Tânăra echipă formată de Laurenţiu în ultimul an şi?a propus ca obiectiv să participe la cel puţin 90% din concursurile naţionale. Numai la Timişoara se fac eforturi înspre relansare a altor două competiţii: Cupa Fetelor Bănăţene şi Cupa Câmpiei de Vest.
 
 
 

Sute de mii de dolari
 Un cal care participă la competiţii sportive poate valora milioane de dolari. În România, într-un grajd al unui club hipic din Bucureşti trăieşte Formidabilul, un armăsar a cărui valoare e cotată la nu mai puţin de 200 000 de dolari. La Herghelia de la Izvin, cel mai scump cal e armăsarul Harman, alături de care sportivul Laurenţiu Covaci a participat la şase competiţii importante, în cadrul cărora cuplul Laurenţiu-Harman a obţinut rezultate notabile pentru C.V.-ul oricărui sportiv hipic. Harman costă 20 000 de dolari. La acelaşi club din Bucureşti, alături de Formidabilul mai sunt Ronia, Raslar şi Cervia, a căror valoare ajunge la 150 000 de dolari fiecare. Costurile aşa de mari ale cailor sportivi fac din tranzacţionarea acestora o aventură cel puţin riscantă. Sportiva Vera Andress a achiziţionat un astfel de cal plătind suma de 26 000 de mărci germane. După nici două luni, calul sportivei a murit. Vera nu s-a dat bătută şi de curând a cumpărat din Germania un armăsar din rasa hanozuran, pe care a plătit 8 000 de euro. Acesta urmează a fi antrenat la Herghelia de la Izvin. „Caii pe care îi vedem noi pe Eurosport costă de la un milion de dolari în sus“, ne spune Laurenţiu.
 
 

Arene acoperite în România
 Conul de umbră proiectat dinspre comunişti spre perioada postdecembristă nu a ocolit nici sportul-călare. Acum, în ţară nu au mai rămas decât şase arene hipice acoperite, destinate antrenării cailor. Două sunt la Bucureşti, „improvizate, fără tribune pentru spectatori şi arbitri, de dimensiuni mici“, ne spune Laurenţiu Covaci, cel mai încercat performer din Timişoara la concursurile ecvestre din România. Începută în acelaşi timp, ca proiect, cu manejul de pe Dorobanţilor nr. 61, la Târgu-Mureş mai e consemnată o arenă acoperită, dar care, în momentul de faţă, e încă neterminată. Manejuri de dimensiuni mici mai sunt la Lugoj, Oradea şi Sibiu. Arenele au fost mai multe, dar în timp s-au desfiinţat. Pariuri hipice se mai organizează doar vara, la Mangalia. „Sunt curse de galop, demonstrative, pe care se pariază sume mici“. La polul opus se află Australia, cu al ei concurs - curse de galop - numit „1 milion de dolari“, care are loc o dată pe an şi durează doar cinci minute.