Sunt eu nebuna?

Ne bucuram atunci cand copiii, nepotii sau fratii nostri, la doar cativa ani, se pricep sa manuiasca un calculator.

Ce noroc pe ei! Au alte posibilitati decat am avut noi, cei mai varstnici! Sunt mult mai evoluati, mai destepti... mai liberi. Asa se spune...

Am dat intamplator de un site pe care tineri, de la cele mai fragede varste, isi fac diverse conturi si ataseaza fel si fel de poze, cu ei si prietenii, doar pentru a arata cat sunt de cool, de tari, de supermisto.

Dupa aia urmeaza textele de pe messenger, gen „intra si spune-ti parerea despre contul meu”.

Fete de doar cativa ani, unele care nu au nici pentru ce purta sutien, pozeaza in ipostaze provocatoare, de nici nu ai cuvinte sa le poti descrie.

De, asta este democratia, cel putin asa spun unii. La revolutia din 89 nu eram suficient de matura incat sa-mi dau seama ce se-ntampla si pentru ce luptam.

Pentru mine, democratia insemna sa ascult de voie orice post de radio, nu pe ascuns, cu teama, alaturi de bunicul meu, Romania Libera; sa vad mai multe desene animate, nu doar la ore fixe, Mihaela si alte cateva; sa vad filme si sa nu astept maratoanele la sarbi sau sa luam de pe nu stiu unde o caseta video. Si or fi fost mai multe dorinte in acele momente, insa nu imi vin in minte.

Niciodata nu mi-am imaginat ca democratia ar insemna sa vad copii de clasa a V-a care organizeaza reuniuni la discoteca sau elevi de gimnaziu care se expun pe internet. Cine stie, oi fi eu prea inapoiata, caci asa-mi spun unii...

Oare parintii stiu ce le fac odraslele cand se aseaza in fata calculatorului?

E drept ca nu toti tinerii democratiei noastre au astfel de preocupari.

Unii se mai si joaca, unii mai vad si filme sau cauta chestii distractive...

Dar sunt multi, foarte multi, cei cu conturi.

Culmea e ca asemenea siteuri sunt destinate persoanelor de toate varstele.

Ce poate simti un tata, atunci cand intra din distractie pe un site de acest gen, vede o poza cu o tanara provocatoare si la o privire mai atenta isi da seama ca este vorba chiar de fata lui?

Oare asta este democratia pe care ne-am dorit-o? Asta este lumea in care traim si standardele la care trebuie sa ne aliniem?

Baietii sunt ceva mai pasnici. Incearca sa fie interesanti prin texte, prin instantanee cu sepci pe cap, pentru a nu li se vedea prea bine fata si a parea mai maturi.

S-au specializat pana si in contrafacerea de fotografii: aleg poza unui actor sau manechin, o decupeaza si ataseaza capul lor :)

La domnisoare, sedintele foto sunt un adevarat ritual: se incuie cu prietenele in camera si aleg fel si fel de pozitii, care mai de care mai deocheate, care mai de care mai putin imbracate, pentru ca... sunt fotogenice.

Am auzit destui parinti care nu se mai inteleg cu copiii lor. Nu mai comunica. Tinerii prefera sa stea in fata calculatorului decat sa dialogheze cu cei in varsta.

Ne plangem si nu parem a face mare lucru pentru a schimba ceva.

Oare chiar nu putem? Oare chiar asta ne-am dorit cu adevarat atunci, in 89?

Sau asta ne-am imaginat ca ne dorim atunci cand am devenit frati, parinti, bunici?

Sau, pur si simplu, sunt eu prea inapoiata...