Gimnasta de 10, Nadia Comaneci, la 50 de ani: "Inca ma simt tanara"

"Implinesc 50 de ani si inca ma simt tanara", spune Nadia Comaneci intr-un interviu acordat cotidianului austriac Die Presse. Aniversarea fostei gimnaste este pe 12 noiembrie.

Desi pare sa fi trecut o eternitate de la momentul glorios al Nadiei Comaneci de la Jocurile Olimpice de vara de la Montreal, din 1976, faimoasa gimnasta isi aminteste acea zi in care a obtinut nota perfecta de 10, de parca ar fi fost ieri. ''Iulie 1976 este un moment de neuitat pentru mine. In viata unui om exista foarte putine lucruri de care isi poate aminti zilnic. Pentru mine, Montrealul este un astfel de moment. Este atat de prezent in mintea mea incat imi pot aminti inca toate detaliile'', spune Nadia Comaneci, adaugand ca tine minte cum a primit nota 1, deoarece tabelele de marcaj nu erau setate sa arate nota 10.

''O sa radeti, dar in urma cu cateva saptamani l-am intalnit pe directorul firmei responsabile cu aparatele de marcaj, care mi-a spus ca de la Montreal incoace de fiecare data cand a fost prezent la vreun concurs i-a intrebat pe organizatori daca o sa vina si Comaneci, ca sa stie daca sa aduca si aparatele care afiseaza nota 10'', povesteste gimnasta.

Intrebata de Die Presse despre strictetea antrenamentelor pe care le facea in copilarie in Romania comunista, Nadia Comaneci a spus ca acestea ii faceau placere intrucat intotdeauna a dorit sa se dedice gimnasticii. ''Am avut mereu motivatia de a ajunge undeva departe si pentru asta am stiut ca trebuie sa fac multe (...) si nu m-am plans niciodata de greutatea sau strictetea antrenamentelor'', a spus Nadia, adaugand ca nu a avut niciodata sentimentul ca si-a pierdut copilaria din cauza muncii grele depuse pentru gimnastica.

La varsta de 20 de ani, in 1981, Nadia Comaneci isi inceta cariera in gimnastica, lucru care atragea dupa sine si interdictia de a mai parasi tara. Gimnasta povesteste ca in acea perioada s-a simtit, precum majoritatea romanilor, prizoniera in propria tara. In plus, nu s-a gandit niciodata la o revolutie, nu a anticipat momentul 1989 si cu atat mai putin nici nu i-a trecut prin minte ca, la sfarsitul lui noiembrie 1989, avea sa paraseasca Romania, trecand granita romano-maghiara, si solicitand, in cele din urma, azil politic guvernului Statelor Unite. Nadia Comaneci povesteste glumind ca desi poate i-ar fi fost mai simplu daca ar fi avut un pasaport, in acele clipe nu i-a fost frica: ''Nu am gasit nici pana astazi o explicatie (cu privire la fuga mea) si nici nu vreau sa gasesc. A fost pura intuitie, un instinct pe care l-am urmat. Asa s-a intamplat si a fost bine si corect''.

Intrebata de Die Presse unde era la moartea lui Ceausescu, Nadia Comaneci povesteste ca era in Statele Unite, unde abia ajunsese, si ca a vazut la televizor fotografii cu dictatorul mort. In acea perioada apareau si primele greutati ale gimnastei peste hotare, intrucat incepea intreaga procedura, relativ complicata, de solicitare de azil. Gimnasta povesteste ca la inceput a fost destul de greu, insa norocul ei a fost ca prin nenumaratele ei calatorii si turnee avusese ocazia sa cunoasca multe persoane care i-au fost de ajutor.
Odata ajunsa in Statele Unite, Nadia Comaneci marturiseste ca a trebuit sa se obisnuiasca cu noua mentalitate. ''Deodata eram in America si trebuia sa decid singura. A fost cu adevarat foarte dificil. In Romania eram supravegheati si nu puteam decide, totul era prescris. Acum trebuia sa invat sa iau decizii, sa ma gandesc (...). Era minunat, dar foarte greu sa ma obisnuiesc cu acest lucru"|, povesteste ea.

La 30 de ani de la obtinerea medaliilor de aur de la Montreal, la varsta de 44 de ani, Nadia Comaneci l-a adus pe lume pe fiul ei Dylan. ''Nu mi-am facut niciodata probleme ca as fi prea batrana pentru a face un copil. Stiu ca Dylan este cea mai mare realizare a mea. Da, la Montreal am scris istorie, dar cu un copil este vorba despre altceva, despre iubire si caldura (...). Cu un copil inveti ceva in fiecare zi, afli cum sa ai rabdare si cum sa-l inveti valorile esentiale ale vietii precum respectul pentru cei din jurul lui'', spune Nadia Comaneci.

Intrebata cum se simte la implinirea varstei de 50 de ani, Nadia Comaneci a raspuns amuzata ca de curand s-a intalnit cu Peggy Fleming (campioana la patinaj artistic in 1968), care i-a spus ca reuseste sa arate atat de bine la varsta ei deoarece, patinand, frigul a conservat-o mai bine. ''In cazul meu, la 20 de ani ma gandeam ca la 40 voi fi batrana, iar acum implinesc 50 si ma simt in continuare tanara. Imi pun doar intrebarea: oare cand o sa incep sa ma simt altfel?''

Nadia Elena Comaneci (nascuta pe 12 noiembrie 1961, la Onesti, in judetul Bacau) a fost prima gimnasta din lume care a primit nota zece intr-un concurs olimpic de gimnastica. Este castigatoarea a cinci medalii olimpice de aur si este considerata a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX si una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii din toate timpurile. ''Zeita de la Montreal'' este primul sportiv roman inclus in International Gymnastics Hall of Fame.