Oras de cinci stele. Doar ziua

Cei care se lauda ca au adus orasul la nivelul celor cinci stele ar trebui sa mai faca, din cand in cand, cate o plimbare pe jos prin urbe. Si nu musai pe la periferie, ci taman prin centru. Acum cateva seri, trecand pe langa Piata 700, chiar spre bulevard, un grup de aurolaci tragea de zor din pungi.

Si nu unul sau doi, ci vreo opt. Nu-i deranja nimeni. N-avea cine, pentru ca cel mai apropiat politist comunitar era taman la intersectia Circumvalatiunii cu Bogdanestilor, unde pazea... numai el stie ce, ca in zona aia era o liniste de invidiat.

Ajunsa pe Gheorghe Lazar, mi-a taiat calea un alt insemn al unui oras de cinci stele: un sir indian de sapte caini care traversa tacticos strada, exact pe la o trecere de pietoni. Cel putin circulau regulamentar...

Noroc ca in scurt timp am ajuns acasa, ca cine stie ce stele as mai fi vazut, in afara de alea de pe cer, la care nu indrazneam sa ridic privirea, ca riscam sa calc aiurea in denivelarile de pe trotuare.