Vor sa invie renumele Timisoarei de oras al florilor

Din pacate, aceasta meserie cu o vechime de mai bine de 100 de ani se pierde incet, pentru ca vechii gradinari au acum varste venerabile, iar tinerii care sunt pasionati de asa ceva sunt tot mai putini. Vasile Ciupa, directorul Directiei de Mediu din Primaria Timisoara, spune ca ar vrea sa readuca la viata aceasta traditie si, in acest fel, sa ajute si la revitalizarea parcurilor.

Pentru asta, a inceput sa-i caute pe vechii gradinari si va incerca sa puna pe picioare o clasa de elevi dispusi sa invete aceasta meserie care necesita multa pasiune. Deocamdata l-a gasit pe Ioan Zipischka, unul dintre cei mai buni gradinari din Timisoara.

Are 76 de ani si s-a ocupat de gradinarit, indeosebi de trandafiri, de la varsta de 14 ani. De cativa ani, insa, nu mai poate umbla, asa ca a fost nevoit sa renunte. Dar are o gramada de carti despre gradinarit, una chiar de pe la 1880, si vrea sa le doneze celor care vor sa invete sau unui muzeu al trandafirilor, daca Primaria va reusi sa faca asa ceva.

Si-a dedicat intreaga viata trandafirilor

La 76 de ani, Ioan Zipischka inca vorbeste cu pasiune despre trandafiri si despre gradinarit. A invatat meseria de gradinar pe cand avea 14 ani, de la tatal sau, care se ocupa tot cu asta. La inceput, lucra in gradina „de musai”, pentru ca il punea tatal sau, desi el ar fi vrut sa bata mai mult mingea. „Cu timpul, insa, am indragit aceasta meserie si am inceput sa o fac pe cont propriu. Mi-a intrat in sange”, povesteste Ioan Zipischka, cu un entuziasm nestirbit de varsta si de faptul ca acum nu se mai poate misca in voie.

Cataloage cu soiuri renumite

Cel mai mult i-a placut sa se ocupe de trandafiri, sa cultive soiuri celebre si sa altoiasca trandafiri autohtoni. Cum inainte de 1989 in Romania nu prea gasea carti sau reviste de specialitate, iar pe vremea aceea nici vorba de internet, l-a ajutat una dintre fiicele lui, plecata in Germania. Ea ii trimitea cataloage cu trandafiri, cu tot felul de soiuri renumite, iar el ii alegea pe cei care ii pareau deosebiti si ii comanda. Cel mai mult spune ca ii place soiul Papa Meilland, o specie din Italia, de un rosu inchis.

„Pentru asta trebuie suflet”

Foarte mult i-a placut sa altoiasca trandafiri, iar la asta l-a ajutat mult sotia lui, Stela. „Am facut noi butuci, port-altoi din maces. Eu am invatat de la tatal meu, care a lucrat la o gradinarie mare care exista pe vremuri, pe unde e Electrotehnica, pe langa Bega. intai a lucrat acolo ca si copil, apoi a dat un examen si a primit diploma de gradinar. Trei ani dureaza pana se face un altoi dintr-un trandafir salbatic”, isi continua Ioan Zipischka povestea. El spune ca s-ar fi bucurat sa aiba pe cine sa invete arta de a da viata trandafirilor si ca ii pare rau sa duca cu el in mormant tot ce stie. Are doua fiice, una in SUA si una in Germania, insa niciuna dintre ele nu a simtit pasiune pentru aceasta activitate. „Pentru asta trebuie suflet. Au invatat si ele cate ceva, dar nu asa, sa le placa. Daca aveam baiat, sigur ar fi fost pasionat de asta”, mai spune el.

S-au cunoscut datorita florilor

Pe sotie a cunoscut-o tot datorita florilor. „Eram vecini si veneam sa cumpar flori de la el, cu diverse ocazii. intr-un an, de Sfanta Maria, am venit sa iau trei buchete, iar el mi-a oferit si mie unul si m-a intrebat daca nu vreau sa raman la el pentru totdeauna”, isi aminteste ea zambind. Acum, gradina lor nu mai are trandafiri foarte multi, pentru ca nu are cine sa se ocupe de ei, asa ca si-ar dori ca generatia tanara sa vrea sa invete aceasta arta.