Promovam turismul dupa ureche

Daca prin orasele din Occident este exploatata orice particica din istorie si esti de-a dreptul sufocat cu informatii despre ele, la noi trebuie sa faci veritabile investigatii ca sa afli cate ceva despre anumite lucruri. Toate pliantele turistice vorbesc despre Piata Unirii, Piata Victoriei, parcuri, cafenele si muzee. Adica doar o bucata din centrul vechi al orasului, dar nici macar asta nu este pusa in valoare asa cum ar trebui. Ba chiar unele informatii te induc in eroare.

Bunaoara, inca se vorbeste despre posibilitatea de a te plimba cu barca sau canoea pe Bega, desi orice localnic zambeste amar cand citeste asa ceva, cu gandul la starea deplorabila in care a ajuns amintitul canal. Daca unele aspecte sunt prezentate intr-o lumina mai buna decat in realitate, altele sunt tratate cu nepasare. Este si cazul unei bucati din zidul vechii cetati a Timisoarei, care inca se pastreaza in Parcul Botanic. Niciun fel de inscriptie nu se afla pe el, nicio placuta care sa spuna ce e cu acel zid pe care o poti vedea trecand pe langa parc. Casa Printului Eugeniu e lasata in voia modernizarilor grotesti, Sinagoga din Cetate e napadita de balarii, colectia de viori zace inchisa pe undeva, iar diverse legende care ar atrage turistii nu sunt pomenite nicaieri.

Vestigiile turistice ale Timisoarei sunt tratate cu indiferenta si neglijenta

Aproape zilnic, prin centrul Timisoarei pot fi vazute grupuri de turisti, indeosebi straini si indeosebi prin cele doua piete de referinta: Unirii si Victoriei. Se uita admirativ la cladirile vechi si partial restaurate, la porumbeii din fata Operei sau se opresc la vreo cafenea din multele presarate prin zonele amintite. Totusi, istoria acestui oras inseamna mult mai mult de atat, iar obiectivele turistice sunt mult mai multe si mai diverse. insa putin cunoscute. Iar ca aceasta situatie sa se schimbe trebuie doar putina vointa. Am luat si noi la pas orasul, ca sa vedem cum e sa fii turist in Timisoara. Si am constatat ca sunt multe lucruri de vazut, unele necunoscute nici macar de catre localnici.

De ce? Pentru ca nu sunt popularizate. Pliantele turistice sunt repetitive, axate doar pe cateva obiective, si ele foarte sumar prezentate. Brosurile de la Infocentrul turistic sunt frumos colorate, dar limitate la cateva puncte de atractie care fac ca in cel mult o ora sa termini turul orasului vechi. Cel putin atat cat este aratat in ele. Desigur, exista si lucruri mai recente care ar putea fi atractive pentru turisti, dar trebuie ca cineva sa le explice ca nu este chiar usor de ajuns la ele. De exemplu, la Muzeul Satului si la Gradina Zoologica, unde nu te duce niciun mijloc de transport in comun. Iar daca n-ai masina trebuie sa parcurgi pe jos o bucata de drum, printr-un peisaj nu tocmai primitor.

Una dintre cladirile simbolice din zona istorica a orasului este cunoscuta sub numele de Casa Printului Eugeniu de Savoya, de pe strada cu acelasi nume. Casa a fost ridicata pe locul uneia dintre cele mai vechi porti ale orasului, poarta forforosa, pe care Printul a patruns in oras la eliberarea lui de ocupatia otomana. Poarta a fost demolata in 1817, iar pe locul ei s-a ridicat imobilul care exista si astazi. Deasupra intrarii este redata imaginea Portii, pe o placa ovala din piatra, cu un basorelief protejat de un panou de sticla.

Toate bune si frumoase, dar respectivul panou este mizerabil si nu se vede nimic din ce este sub el. Iar arhitectura cladirii a cazut prada amatorilor de nou, avand acum doua sau trei feluri de termopane. Printre obiectivele turistice care se regasesc pe pliante se numara si Sinagoga din Cetate. Impresionanta candva, aceasta este de cativa ani „ornata” cu schele, iar curtea plina de balarii, tomberoane cu gunoaie si mate vagaboande.

Ingropate in renovari interminabile

Muzeul Banatului este si el nelipsit de pe pliantele turistice si pe buna dreptate, pentru ca merita vizitat. Numai ca acum este in renovare. Dar nicaieri la intrare in el nu se spune acest lucru. Timisorenii or mai fi auzit, or mai fi citit prin presa, dar turistii? Pe panoul de la intrarea in muzeu troneaza niste afise vechi, fie despre cu totul altceva, fie despre unele manifestari vechi care au avut loc acolo candva. De ce nu niste informatii despre ce se poate vizita in muzeu, pentru ca, totusi, sunt deschise trei sectii: stiintele naturii, arheologie si istorie moderna si contemporana. si, de ce nu, scuzele de rigoare pentru eventualii vizitatori ai sectiilor inchise momentan.

Din partea veche a orasului, cea mai mare valoare o are, probabil, bastionul. Lasat multa vreme in voia sortii, acum se afla si el in renovare. Printre alte lucruri mai putin cunoscute pe care bastionul le adapostea era si o colectie de viori. Nici despre ele nu se pomeneste prin pliante, iar cei care au descoperit micul muzeu au facut-o intamplator. Este vorba despre colectia pasionatului lutier Cornel Suboni. Spunem le adapostea pentru ca acum ele zac depozitate undeva pe la Muzeul Banatului, tot pe motiv de renovare.

Legende neglijate

Arhicunoscutul Dom romano-catolic din Piata Unirii are o legenda despre care iarasi nu se vorbeste: spune ca mireasa celui care l-a construit a murit pe scarile bisericii in ziua nuntii, iar de atunci acolo nu se mai fac casatorii. Adevarat sau nu, este un detaliu care poate fi exploatat turistic.

Un alt lucru pe care il afli doar daca ai norocul sa vorbesti cu vreun pasionat de istorie este faptul ca in Cimitirul Eroilor se afla inmormantata prima iubire a marelui Beethoven. Este vorba despre Jeanette von Honrath, care s-a casatorit cu capitanul Karl von Greth, care a ajuns comandantul garnizoanei austriece din Timisoara. in cimitirul amintit a fost ridicat un obelisc la baza caruia se afla o placa din marmura cu numele ei, dar neglijenta se vede si aici, pentru ca placa nu mai exista.

Oaza de liniste de la subsolul Catedralei

Toata lumea cunoaste Catedrala Ortodoxa Mitropolitana din Timisoara, dar nu multi stiu despre colectia de arta religioasa veche adapostita intr-o incapere de la subsolul ei. Sute de icoane si carti vechi adunate din intreaga tara si reunite intr-un colt de liniste. Dupa cum ne spune parintele Filip, cel care are in grija muzeul, i-au trecut pragul inclusiv multi straini de prin Franta, Italia sau Germania. Chiar si politicenii nostri trec pe acolo dar, intamplator sau nu, doar in campaniile electorale, inainte de alegeri. Printre cei mai pitoresti vizitatori, ne povesteste parintele Filip, se numara cunoscutul „Visinel”, care s-a dovedit un bun cunoscator al icoanelor vechi, lucru care nu se datoreaza, desigur, pasiunii lui pentru arta.

Exista si clase de elevi care vin sa tina aici anumite ore in care invata despre scrierea si literature veche, deoarece pot vedea „pe viu” scrierile de candva. Cea mai veche carte aflata in colectia de la Catedrala din Timisoara este manuscrisul pergament al unei Evanghelii datate din secolele XIV-XV, de la Caransebes, iar cea mai veche icoana este una care il reprezinta pe Arhanghelul Mihail, datata din secolul XVII si adusa de la Jebel. Acest mic muzeu, spune parintele Filip, a luat fiinta in 1974, la ideea Mitropolitului Nicolae, si a fost primul de acest fel din Romania. Restaurarea cartilor si a icoanelor nu este doar o munca migaloasa, ci si foarte scumpa. Pentru una dintre carti, de exemplu, s-a platit, inainte de ’89, echivalentul de atunci al unei Dacii.